Sarmizegetusa – Hunedoara – Deva – Sarmizegetusa Regia – Hațeg – Prislop

Pentru că și anul ăsta și-au întâlnit targeturile și mai apoi au făcut requestul de days off din timp, yours truly featuring jumătatea mai bună (pe care rar o prinzi în toane de fotomodel) s-au combinat la un concediu o vacanță de-o săptămână prin România. Din motive care țin de timp scurt vs. dor de ducă lung, vacanța a fost splituită în 2 părți adica am bookuit cazare în 2 locuri.

Aici puteți vedea fotografii din prima parte, cea cu tabăra la Sarmizegetusa (Ulpia Traiana,.. nu Regia)

Și pentru că am mai mult pozele decât cuvintele la mine, descrierile vor fi paupere spre gratuite. Pozele vor fi baza! Sper să merite scrollul :)

• Berze în copaci #travellingbirds

Pe DN68 dinspre Hațeg înspre comuna Sarmizegetusa ne-a atras atenția un stol de berze care-și încărcau ulimele baterii pentru lungul drum pe care urmau să-l străbată peste mări către țările calde.

• Densuș #inblackandwhite

Biserica „Sfântul Nicolae” este un lăcaș de cult ortodox din localitatea Densuș, județul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII.

• Castelul Corvinilor #înHD

Lunea. Puțină lume. Așa mai merge.

•  Deva #unDevadeparte

Văzuta de sus din cetatea de pe dealul cu același nume.

• Situl dacic de la Costești 

Din cauza condițiilor meteo nefavorabile n-am zăbovit prea mult. Avem o poză care reflectă starea de spirit.

• Sarmizegetusa Regia aka Sarmizegetusa Dacilor aka Stonehengeul dacic #daciiliberi #Zamolxepeviață

Locul are o încărcătura energetică aparte. Și nu vorbesc despre spirale și spiritualitate, dar noi am ajuns luni pe la ora 7 și am fost printre ultimii care cumpăram bilet de intrare. Am mers 15 minute prin pădure până la miezul Sarmizegetusei și spectacolul vizual al ruinelor dacice a fost o încheiere corespunzătoare pentru o primă zi de alergare pe-o vreme tomnatic schimbătoare.

• Rezervația de zimbri din Hațeg #nationalgeographic

Aici am întâlnit 5 femele, 2 masculi și un zimbru junior.

• Prislop #MeccaOrdotodoxiei

Aici am ajuns din curiozitate vizavi de fenomenul Arsenie Boca și toată țesătura comercială de tip mileu care s-a brodat în jurul icoanei sale. Vreau să subliniez două aspecte. În primul rând, mulțimea de oameni prezentă acolo într-o zi de marți oarecare. Autocarele și autoturismele erau parcate pe o distanță de 1km de la poarta mănăstirii. Pozele de mai jos sunt un fotoreportaj care ar putea fi expus sub titlul #JeSuisArsenie. Ele surprind prioritatea Sinelui în fața lucrurilor și fenomenelor înconjurătoare. E triumful turistului ajuns în fața Giocondei care fură un selfie cu Mona ca să aibă dovada viu colorată că a împărțit de la fața locului minunea creației cu Leonardo. Un spectacol delicios de urmărit din exterior cu care m-am delectat pe săturate la Prislop, așa cum se vede și din suita de mai jos.

Al doilea aspect pe care voiam să îl subliniez e ceva mai delicat. E vorba despre câțiva oameni în vârstă care erau purtați pe brațe către coada care se formase la mormântul lui Arsenie Boca. E greu de acceptat o ruptură atât de abruptă între cele 2 categorii de oameni care ajung acolo – turiștii de ocazie și credincioșii care așteaptă la coadă să li se îndeplinească dorința de a i se închina Părintelui.

Ambele categorii există independent una de cealaltă. E tentant să pui majorității etichetă, să tragi concluzia și să mergi mai departe. Poate adevărul e undeva la mijloc ca-n cabinetele de mediere. Sau dincolo de noi, ca-n Dosarele X. Mergeți și voi să vă convingeți dacă e bine sau nu ce se întâmplă la Prislop pe marginea imaginii lui Arsenie Boca. Foarte probabil să vă întoarceți tot cu un semn de întrebare.

Dar nu uitați să vă luați un suvenir din corturile de la ieșire. Dacă tot nu v-ați făcut selfie, nu vreți să vă întoarceți cu mâna goală!