Muzeul Satului (ramura București) – pe numele lui de catalog Dimitrie Gusti – e un parc cu aproximativ 50 de case & gospodării, 6 biserici și alte acareturi de prin România, toate la scara 1:1. Dar pentru că satul românesc ideal există doar în romanele din programa de la BAC, și aici am găsit (sic!) o sumedenie de lipsuri. Unu – nu există Primărie. Doi – nici Poștă. Trei – nici țărănci cu broboade pe frunte în fața porților. Patru – nici care trase de boi ca pe vremea lui Grigorescu, și Cinci – nici vorbă de transhumanță. Asta pentru că pe Șoseaua Kiseleff între Arcul de Triumf și Casa Presei Libere nu sunt nici măcar dealuri. Poate doar gropi.
Și acum o să fac o glumă ca să trec de la scris la adăugat poze: știți vorba aia cu “D. Gusti’bus… “? OK, nu mai discut nici eu, de-acum dați scroll ca să vedeți case și gospodării din toată România (de pe vremea lui Aferim) un apus de soare cu dinți și câteva pisici, cum atfel decât domestice!?
O pisică Argeșeană simțindu-se ca le ea acasă într-o gospodărie din sec. XX din comuna Șuici, jud. Argeș
(așa spune info pointul de la poartă!)
♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥
Case de hobbiți din Olteni..shire, jud. Gorj..borough:
Țurțurii sunt ca niște gene înghețate sub acoperișurile-pleoapă ale ferestrelor-ochi
Fotografia mea preferată din toată suita…
… e cea de deasupra ^
Nava-Mamă:
Cum arată o cherhana Made in Tulcea? Cam așa:
Din nou pisici:
Apusul printre uluci (în formă de cruci)
Pomul Vieții la țară:
P.S. Ultima!
Pozele 7, 14 si 22 sunt superbe
thankyou :)