Cand zici Maramures, la ce te gandesti? Cumva la.. “Traditii, arta, arta primitiva”? Daca da, inseamna ca la fel ca si mine nu ati uitat de Toma Caragiu in sceneta celebra cu Octavian Cotescu (“Un telefon discret” ii zice daca vreti s-o revedeti pe youtube). Ajuns pentru a 2a oara in Maramures (de aici si titlul) am vrut sa pun cap la cap inca alte cateva bulleturi in enumeratia incheiata prea devreme de Toma Caragiu. Le-am enumerat mai jos, nu stiu cate vor fi pana la final. Cam asa (s-)au aratat cele 5 zile petrecute primavara asta in Maramures.
Si ca sa fiu in ton cu cuvintele cheie: “traditii”, “natural”, “autentic”, nici o poza de mai jos nu a fost prelucrata in vreun fel. Majoritatea-s trase prin lentila de 100mm care mi-a placut pentru detaliile si cadrele inguste de o intimitate discreta, si mai apoi cu portabilul Fuji X100s-ul cu al sau nativ 23mm. Nu le-am avut de fiecare data pe amandoua cu mine, dar cand le-am avut le-am jonglat de-ti era mai mare dragul (vezi pozele de la Mocanita!)
- Natura muma
Random encounter with the afternoon Sun
5 PM rush hour fix sub fereastra!!
Firul ierbii la firul apei (macro cu fujiul)
PRIVESTE CERUL (aici in varianta tolanit pe o capita de fan acoperita)
Florar, 5 Florar ca sa zic din calendar
Seara la Conac
***
- Bisericile si manastirile (vechi si noi) – la capitolul asta puteti (re)vedea si cadrele de anul trecut
Botiza
Poienile Izei, manastire de pe la 1500
tot Poienile Izei
Complexul de manastiri de la Barsana – toate cele 3 de mai sus
In apropiere de Sapanta-Peri, (FYI, cea mai inalta biserica din lemn din lume )
In interiorul Sapantei-Peri, in imagine sora Agnes care nu a dorit sa fie fotografiata.
***
- Transhumanta (un intermezzo)
– Stai locului cat e lumina buna!
***
- Muzeul victimelor comunismului de la Sighet
O escala ca un dus rece in anotimpuri calde. Mi-a reamintit chestii. Genul de loc paradoxal pe care vrei sa-l vizitezi chiar daca stii ca-ti va lasa un gust amar.
Artefacte de pe vremea comunismului concentrate intr-o camera ticsita cu alte obiecte-cult.
***
- Cimitirul vesel de la Sapanta
***
- Mocanita de la Viseu de Sus
Imprejurimi pe traseu
La o “iuteala maxima de 15km/h” ai timp si imagini cat sa faci cateva sute de poze in cele 2 ore dus + 2 ore intors. Sa-ti ajunga.
Sa revin.. :)
People enjoying the ride
2 indragostiti ascunsi intre vagoane
Turista la poza (un fel de M&M)
Ca urmare a deraierii de mai jos, ne-am aciuat care cum am nimerit in primele 3 vagoane + locomotiva :)
Ca atare, cele 4 poze de mai sus sunt facute DIN locomotiva, IN timpul mersului.
Mai jos, membrii stafului foarte amabil care ne-au primit langa ei la carma utilajului vechi din 1910. In zilele noastre, linia ferata si trenurile sunt detinute de o firma austriaca.
***
- Oamenii aka Morosenii
O fi de la ochii mei de turist, o fi de la ei, cert e ca i-am gasit mai des cu zambetul pe buze, cu manecile suflecate si cu straiele aranjate, si mai putin incruntati, lenesi sau dezordonati. Cam ca-n pozele urmatoare:
2 babute random la un targ aparent si el random. Era luni.
Mai jos un display generos de batice si alte esarfe la acelasi targ.
Mestesugar popular de 73 de ani din Satul Sarbi. Tot dumnealui apare si in fotografia mica din dreapta, incastrata in zid chiar pe vremea cand a ridicat casa.
In poza de jos o poarta maramureseana din care curge literalmente horinca. Cu toate ca e de mirare, dau crezare – e unicat! Cum i-a venit ideea? A visat-o intr-o noapte, a gandit mecanismul si l-a pus in aplicare. Horinca sa tot fie! (FYI, intr-un an cu productie medie domnul de mai sus reuseste sa produca peste 1,000 de litri doar in gospodaria proprie)
Noul val de Maramureseni, 16-19 ani.Vestele fetelor sunt atat de scumpe incat ar face sa roseasca si un fashion boutique de din buricul capitalei.
Moroseni, 2.0 la coada la wireless (mai mult less decat wire din fericire:)
Si aici s-or gatat pozele de pe anul aista. Inchid eu lumina, e tarziu deja. Ma duc sa ma culc, mai sunt doar 359 de zile pana la Episodul 3.
